"Alchimistul..."

O poveste fascinanta despre un alchimist care a descoperit legenda lui Narcis.

Narcis era un baiat foarte frumos care-si contempla zilnic propria frumusete intr-un lac.Era atat de uimit si fascinat de el insusi ca intr-o buna zi a cazut in lac si a murit inecat.In locul acela,a aparut o floare care s-a numit NARCISA...
Dar nu asa se termina legenda lui Narcis.Dupa ce a murit Narcis,au venit naiadele-zeitele izvoarelor si ale padurii- si au vazut lacul transformat dintr-unul cu apa dulce,intr-un ulcior cu lacrimi sarate.
-De ce plangi?au intrebat naiadele.
-Plang pentru Narcis,raspunse lacul.
-Ah,nu-i de mirare ca plangi pentru Narcis,continuara ele.La urma urmelor,desi noi am alergat dupa el prin padure,tu erai singurul care puteai sa-i comtempli de aproape frumusetea.
-Dar Narcis era frumos?intreba lacul.
-Cine altul poate stii mai bine decat tine?Raspunsera surprinse,naiadele.La urma urmelor,doar pe marginile tale se apleca el in fiecare zi.
Lacul ramase tacut o vreme.Intr-un tarziu,zise:
-Il plang pe Narcis,dar niciodata nu am stiut ca el era frumos.Il plang pe Narcis pentru ca de fiecare data cand se apleca deasupra apelor mele,EU PUTEAM SA VAD REFLECTATA,IN FUNDUL OCHILOR LUI,PROPRIA-MI FRUMUSETE!...
"Ce poveste frumoasa...",spuse Alchimistul.

Legenda asta m-a impresionat enorm...vorba alchimistului.

Odiseea nopţii...

Această compunerică face parte tot din creaţiile mele.Enjoy it!

"Ochii noptii scriu pe zidurile tale,povestea fericirii fara margini..."

...paşi pierduţi pe catapeteasma nopţii,alei pustii,curgerea ireversibilă a nopţii angrena parcă şi sufletul meu,inducându-mi un sentiment de melancolie şi nesiguranţă ce-mi inund fiinţa.
Soarele pierdut,murea încet şi frumos într-un nesfârşit roşu,iar un nor albastru,mare,îl acoperea cu o pătură de ţărână,grea...iar lumina razelor lui,de miere,se prelingea pe marginea apei.Era lupta nesfârşita dintre APĂ şi FOC.
Atât de multă linişte pretutindeni deodată,totul in jur părea învelit cu o pătura neagră,ca un nemaivazut labirint.Frumuseţea nopţii era covărşitoare,neliniştea infiorătoare.
Totul era adormit acum,sub tacerea nopţii...
Deşii nelinistea incă nu a dispărut,nu voi uita in veci această noapte,acel apus cules parcă dintr-un colţ de rai,căci imaginea lui a fost pictat cu pensule de aur si argint pe o foiţă a sufletului meu!...

Creaţii proprii.!

hmm..

Sclipiri diamantine

Iarna a renăscut acum...cu sclipirea ei diamantină,care a făcut zâmbetul mângâietor şi sacru al Soarelui să se ascundă...să dispară,din cauza frigului amăgitor care s-a prelins pe întreaga pădure.
Acum numai privim împreună apusul...mai ştii tu oare când luna cu razele ei blânde ne atingea uşor fiinţa...?!
Iarna acum ne priveşte ca pe două lacrimi.Parcă şi acum îmi amintesc cum vara care a trecut mă scăldam în fiecare culoare a curcubeului şi priveam soarele la răsărit ca pe o imensă minge de foc care imi angrena fiinţa cu atâta fericire şi sperantă că şi mâine vom mai fi impreună.
Iar acum stau şi privesc.Singură.Noaptea cu braţele ei mari a îmbrăţişat întreaga padure cu mantia ei neagră.Frumuseţea nopţii de iarnă era înfricoşătoare.Sentimentul produs de aceasta mi-a inundat toată existenţa!
Cu ceasul strivit de trecerea inexorabilă a timpului ridic privirea si mă îndrept...mă îndrept spre luna care abia se mai vedea de norii cenuşii care acopereau abisul spre care am tânjit atât...dar incă sunt unde trebuie să fiu!

"Ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar ştii...
Că urletul meu e in realitate un plâns!"

El,cel de dincolo...

Hai ca am revenit si eu dupa mult timp de cand nu am mai postat nimic :) Dupa cum vedeti postez multe lucruri care nu fac parte neaparat dintr-o singura "categorie",compuneri mai "de suflet",chestii umoristice,poezii,etc...acum si o poveste Science-Fiction(s.f.) pe mai multi parti,partea 1 o puteti citii chiar acum ! Lectura placuta pentru cei care se pun pe citit o tzara !

...El,cel de dincolo(prima parte)

Ralph nu era decat un baiat obisnuit,in varsta de 13 ani,ce provenea dintr-o familie modesta.Baiatul intotdeauna era exclus din cercul de prieteni pentru ca era o persoana misterioasa,retrasa si introvertita,dupa spusele celor din anturajul cu care obisnuia sa mai stea foarte rar.Se presupunea de catre amicii lui ca Ralph ascunde niste lucruri fascinante,in mintea lui!Asta era evident din comportamentul lui,spun ei.Ralph nu era foarte afectat din cauza ca mereu a fost exclus,pentru ca el nu era niciodata singur.Sau cel putin asa vroia el sa creada.
Urma o perioada destul de grea pentru Ralph,o lupta intre mintea lui si el,cel de dincolo.Niste vise bizare nu-i mai dadeau pace baiatului,ce-l intrigau foarte mult insa totodata a incercat sa nu le dea prea multa atentie,dar cu cat incerca mai mult sa ignore visele,cu atat visele ii inundau fiinta si mai mult.Dupa 2 zile de la ultimul vis,s-a gandit ca e cazul sa-si dea seama ce e cu el,pentru ca ii treceau prea multe lucruri prin minte...visele..sentimentul acela ca cineva este mereu langa el,si multele altele !Ralph a inceput sa caute prin carti,internet si alte metode ce-l ajutau sa gaseasca informatii,totul despre ce visa el,reusise sa gaseasca interpretarea unor obiecte,evenimente din vis insa nu reusea sa interpreteze exact esenta visului si importanta acestuia.A cercetat pret de mult timp,a luat legatura cu mai multi doctori in parapsihologie,paranormali,a cunoscut foarte multi oameni care i-au putut fii de ajutor,insa nimeni nu dadea crezare si importanta celor spuse de el.Baiatul se maturizase din ce in ce mai mult,evoluase cum un copil de varsta lui nu ar fi reusit,aflase atat de multe lucruri interesante despre viata,existenta umana si tot ce-l inconjoara...si nu numai!Chiar si lucruri ce nu sunt de natura umana.Cel putin nu de la noi de pe Pamant.El era din ce in ce mai sigur ca ceva se intampla cu el,dar teama uneori il impiedica sa ia decizii si sa-si formeze anumite idei.El devenise un luptator.Reusise sa cunoasca o multime de persoane importante,sa treaca prin evenimente neobisnuite pentru asi cauta "Legenda Personala".Si reusise.Chiar reusise.
-13 iulie 2008,o zi speciala in viata lui Ralph.Dupa ce trecura 2 ani de cand a crezut ca totul era doar in mintea lui,lucrurile i-au o intorsatura drastica.Astazi pleca cu familia lui intr-o scurta vacanta,Cu totii se simteau bine si se bucurau de vacanta ce urma,Ralph era sigur ca nimeni si nimic nu-i va putea strica aceasta vacanta.Pana cand un alt vis neobisnuit a pus stapanire pe Ralph,o voce ciudata i-a spus ca in urmatoarea zi,cand soarele apune,sa se duca pe plaja sa priveasca apusul..Ceva din launtrul sau stia ca acum va afla tot adevarul,adevarul pe care mintea lui nu la acceptat niciodata.El intotdeauna a stiut ca este mai special,poate mai special decat ceilalti,poate ca inzestrat cu niste puteri pe care un oricare alt om nu le avea.El acum era un luptator,curajos,increzator,el stia ca frica este o alarma si nu a riscat niciodata.
Zis si facut,a doua zi,la apropierea apusului,el se afla pe malul marii,uitandu-se atent la cat de frumos apunea Soarele.O silueta feminina aparuse parca din neant,el a ramas pentru moment fara glas,era emotionat,atunci el a avut un deja-vu,stia ca a venit momentul sa plece.Sa plece unde trebuia.[....] Dupa ceva timp...se lasase noaptea cand ea termina de vorbit.Cei doi ramasera cu ochii atintiti la luna care rasarea."Multe lucruri pe care mi le-ai spus se contrazic intre ele" zise Ralph,Ea se ridica. " Ramai cu bine " zise ea,Ralph stia ca toate lucrurile ce i s-au intamplat-victoriile,infragerile,entuziasmul si descurajarea sa fac parte din lupta sa cea buna.Si va sti sa foloseasca strategia corecta exact cand va avea nevoie de ea."-Cine esti?" intreba el,dar femeia se si indeparta,pasind pe valuri spre luna ce rasarea!
Acum isi daduse seama ca tot ce credea el este adevarat.Facea parte din alta lume,o alta civilizatie,care noi niciodata nu ne-am fi putut imagina ca exista.Era trimis pentru a cerceta civilizatia noastra,trimis sub forma de om.stergandui-se totul din memorie fara sa stie defapt importanta lui pe lume,printre oameni.Lumea extraterestra reusisera sa stranga destule informatii despre existenta umana,ceea ce le ajungea pentru mai multe experimente ce urmau sa aiba loc.Brusc,baiatul incremenii,se uita in larg si nu intelegea nimic,stergandui-se automat imaginile din minte. Nu putea sa se mai gandeasca la ce i se intamplase.Isi continua viata prin infatisarea de om ca toti ceilalti fara ca restul sa stie cine e el defapt.Nici macar el numai stia acum,insa sentimenele de deja-vu nu incetau sa apara.
Ce s-a mai intamplat dupa nu a mai stiut nimeni.Insa urma sa aflam ca nu suntem singuri in acest Univers infinit!Asta o simtise Ralph... chiar pe pielea lui!



Da intradevar,ce s-a mai intamplat nu a stiut nimeni...insa o sa aflati voi in partea a 2a,insa ce va pot spune este ca situatia,lua brusc,o intorsatura drastica iar "parintii" lui Ralph urmau sa moara in conditii bizare,de ce,o sa aflati atunci :>.